Sarcini pe care le îndeplinește nucleul Linux

În ultimul articol am explicat ce este nucleul Linux, iar acum vom intra în detalii cu privire la sarcinile funcționale pe care le îndeplinește. Nucleul monolitic al sistemului de operare Linux îndeplinește cea mai extinsă gamă de sarcini. Procesarea apelurilor de sistem primite are loc la nivelul superior. Aceste apeluri sunt interfața dintre kernel și aplicațiile utilizatorului. Semnalele hardware și întreruperile sunt gestionate la nivelul inferior.

Principalele sarcini funcționale ale nucleului Linux

Cu toate acestea, sarcinile nucleului nu sunt doar de a gestiona întreruperile. Acesta include, de asemenea, programe de control al dispozitivelor. Driverele sunt necesare pentru a procesa semnalele provenite de la dispozitive. O parte mai mare din kernel le este alocată acestora. O parte din aceasta este sub formă de fișiere binare. Versiunea nucleului fără drivere închise este Linux-libre, în practică nu este atât de ușor de utilizat, deoarece nu este întotdeauna posibil să se construiască un PC bazat pe componente cu numai drivere deschise.

Alte sarcini funcționale ale nucleului sunt lucrul cu abstracții. Firele virtuale sunt generate de un fir virtual, un manager de memorie alocă și izolează o parte din RAM special pentru proces, un sistem de fișiere virtuale formează un spațiu unic pentru stocarea fișierelor, socket-urile sunt create de un modul de rețea. Astfel sunt create condițiile pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate. Sistemul de interacțiune interproces se asigură că nu există conflicte atunci când se accesează aceleași resurse ale calculatorului și, de asemenea, asigură schimbul de date între procese.

Din punct de vedere al software-ului de utilizator, acesta seamănă cu hardware-ul fizic, cu diferența că procesorul și memoria RAM nu comunică direct, ci prin intermediul apelurilor de sistem. Directorul /dev conține referințe simbolice și de bloc pentru periferice. O caracteristică distinctivă a referințelor de bloc este că acestea funcționează numai cu blocuri de o dimensiune stabilită.

În ciuda faptului că nucleul controlează toate procesele, acesta nu face nimic singur, are nevoie de software-ul utilizatorului și de procesele executate de acest software. Printre software-ul de bază se numără utilitarele GNU: este greu de imaginat orice distribuție Linux fără ele. Un exemplu este shell-ul Bash, care vă permite să introduceți comenzi în consolă.